Definita cuvantului ciochină
ciochínă, s. f. – 1. Partea din spate a șeii. – 2. Cîrlig, cange. – 3. Maleolă, gleznă. Probabil de la cioc „cîrlig”, cu suf. -nă, cf. ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alții s-au gîndit la tc. çikin „raniță” (Roesler 608; Șeineanu, II, 129), sau la sb. čukalj, čekljun „cîrlig”, care prezintă dificultăți fonetice (Cihac, II, 549). – Der. ciochinar, s. n. (curea, legătură la oblînc).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciochină
POPÓTĂ, popote, s. f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri; local unde se află o astfel de cantină. – Din fr. popote. Vezi definitia »
AUTOGUNOIÉRĂ, autogunoiere, s. f. Autovehicul pentru transportul gunoiului. [Pr.: a-u-] – Auto2 + gunoi + suf. -ieră. Vezi definitia »
ELECTROSTÁTICĂ s.f. – V. electrostatic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
-SCOLIÓZĂ2 elem. scolio-. Vezi definitia »
fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc. Vezi definitia »