Definita cuvantului fară
fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fară
ORBÍTĂ s. f. 1. traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron etc. ◊ drum real parcurs de un corp ceresc. 2. fiecare dintre cavitățile osoase ale craniului în care se află ochiul. 3. (fig.) sferă de activitate; zonă de influență exercitată de o persoană etc. (< fr. orbite, lat. orbita) Vezi definitia »
gângă, gângi, s.f. (reg.) furnicar, mulțime de ființe. Vezi definitia »
săcreată, s.f. – sacru, sfânt, cuvânt folosit în Munții Apuseni mai ales în expresiile Dă-l în săcreată sinonim cu Dă-l în sfântul lui, Săcreată să-l mânce sua Ce săcreată faci? Vezi definitia »
MICRODIORÁMĂ s.f. Dioramă de dimensiuni mici. [Pron. -di-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »
TRIRÉMĂ s. f. navă de război la romani, cartaginezi etc., rapidă și ușoară, cu trei rânduri de rame pe o singură parte, dispuse în grupuri de câte trei. (< fr. trirème, lat. triremis) Vezi definitia »