patentár, patentári, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă. Vezi definitia »

OCULÁR, -Ă I. adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găsește ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius) Vezi definitia »

POSTUNIVERSITÁR, -Ă adj. (Despre forme de învățământ) Care urmează universității. [< post- + universitar]. Vezi definitia »

SCHIPETÁR, schipetari, s. m. Denumire autohtonă pe care și-o dau albanezii. – Cf. alb. Shqipëtar. Vezi definitia »

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Din alun + suf. -ar. Vezi definitia »