Definita cuvantului ciorbă
ciórbă (ciórbe), s. f. – Fel de mîncare din zeamă acrită. Mr., megl. ciorbă. Tc. çorba (Cihac, II, 566; Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care provine din arab. šorba, šarâb (› sp. jarabe, it. sorbetto, fr. sirop); cf. ngr. τσορβάς, alb. tšorbë, bg., sb. čorba, mag. csorba. Der. ciorbagiu, s. m. (comandant al unui regiment de ieniceri; căpetenie, șef), din tc. çorbaci, datorită asocierii, obișnuite în organizarea militară turcă, între unitatea militară și bucătăria sa proprie; ciorbalîc, s. n. (polonic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciorbă
BACTERIÓZĂ s.f. Infecție provocată de bacterii. [Pron. -ri-o-, pl. -ze. / < fr. bactériose]. Vezi definitia »
TÁULĂ s. f. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative (Spiraea). [Pr.: ta-u-] – Din pol. tawula. Vezi definitia »
CONTRAFÍȘĂ, contrafișe, s. f. Bară de lemn sau de metal folosită pentru transmiterea forțelor de la o piesă orizontală la una verticală (grindă și stâlp). – Din fr. contre-fiche. Vezi definitia »
FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vârsta copilăriei și a adolescenței; fată tânără. – Fată + suf. -ișcană. Vezi definitia »
CÁSCĂ s. f. 1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului. ♦ ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict. ◊ acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul. 2. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului. 3. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice. (< fr. casque) Vezi definitia »