Definita cuvantului cipic
cipíc (cipíci), s. m. – Papuc. – Var. ciupic, țipic. Din. bg. čepik, după DAR; din mag. cipöke, după Cihac, II, 491. Mag. explică mai bine var. Cf. iud. sp. čipičis (Wagner, Caracteres generales del judeoesp., Madrid 1930, 71).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cipic
PREISTÓRIC, -Ă adj. Referitor la preistorie, din preistorie. ♦ (Fig.; glumeț) Străvechi; învechit, perimat. [Cf. fr. préhistorique]. Vezi definitia »
slugărátic, slugărátică, adj. (înv.; despre oameni) slugarnic. Vezi definitia »
IÓDIC, iodici, adj.m. (În sintagma) Acid iodic = acid obținut prin oxigenarea iodului cu acid azotic concentrat. – Din fr. iodique. Vezi definitia »
OROGÉNIC, -Ă adj. Referitor la formarea munților; orogenetic. [< fr. orogénique]. Vezi definitia »
ÉSTIC, -Ă, estici, -ce, adj. Care este (de) la est; răsăritean. – Din est. Vezi definitia »