ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A³ + nevoie. Vezi definitia »

stătătoríe, stătătoríi, s.f. (înv.) statornicie. Vezi definitia »

GNOMOLOGÍE s. f. culegere de sentințe, de maxime. (< fr. gnomologie) Vezi definitia »

SINALGÍE s. f. durere resimțită, prin simpatie, la nivelul unui organ sănătos; sinalgezie. (< fr. synalgie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »