IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium) Vezi definitia »

ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie. – Fr. antimoine (lat. lit. antimonium). Vezi definitia »

calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri. Vezi definitia »

MUCILÁGIU s. n. 1. substanță vâscoasă din celulele unor plante. 2. material cleios din degradarea compușilor celulosei din pasta de hârtie sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3. medicament de consistența gelatinei, obținut prin acțiunea apei asupra gumelor sau a substanțelor vegetale mucilaginoase. (< fr. mucilage, lat. mucilago) Vezi definitia »

LUPÍU, -IE, lupii, adj. (Despre blana sau părul unor animale) Care are culoarea părului de lup. – Lup + suf. -iu. Vezi definitia »