górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier). Vezi definitia »

DISLÉXIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dislexie. (< fr. dyslexique) Vezi definitia »

SIMPATÉTIC, -Ă adj. care provoacă stări sufletești tainice; sugestiv. (< germ. sympathetisch) Vezi definitia »

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique. Vezi definitia »

ALÍLIC adj. m. Alcool alilic = alcool etilic derivat din petrol, care servește la prepararea glicerinei. [< fr. allylique]. Vezi definitia »