Definita cuvantului gornic
górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gornic
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. Vezi definitia »
BABÍC (‹ tc.) s. n. Salam crud, uscat și presat, preparat din carne de oaie și vită în proporții egale, puternic condimentat. Vezi definitia »
RADIODIAGNÓSTIC s.n. Diagnostic medical pus pe bază de examinare radiologică. [Cf. fr. radiodiagnostic]. Vezi definitia »
METATÉTIC, -Ă, metatetici, -ce, adj. (Lingv.) De metateză; din metateză. – Din fr. métathétique. Vezi definitia »
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la zooterapie. II. s. f. zooterapie. (< fr. zoothérapeutique) Vezi definitia »