MAXIMAFILÍST, -Ă s. m. f. cel care se ocupă cu maximafilia; maximafil (II). (< fr. maximaphiliste) Vezi definitia »

PROBABILÍST, -Ă adj. Referitor la probabilism. // s.m. și f. 1. Adept al probabilismului. 2. Matematician specialist în calculul probabilităților. [Cf. fr. probabiliste]. Vezi definitia »

ROTATIVÍST, -Ă s. m. f. muncitor tipograf care lucrează la rotativă. (< fr. rotativiste) Vezi definitia »

PIETÍST, -Ă, pietiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pietismului. 2. Adj. Care aparține pietismului sau pietiștilor (1), privitor la pietism sau la pietiști. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétiste. Vezi definitia »

trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist. Vezi definitia »