Definita cuvantului condei
CONDÉI, condeie, s. n. 1. Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița). ◊ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ Fig. Trăsătură de condei; p. ext. moment, clipă. ♦ (Înv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie ușor (și bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. – Din ngr. kondíli.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu condei
ALELÉI interj. Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, părerea de rău sau entuziasmul. Vezi definitia »
béi (béi), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Munt. și Mold. – 2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei. Vezi definitia »
c-așa vrea mușchii mei! expr. fiindcă așa vreau eu! Vezi definitia »
VÓLEI s.n. Joc sportiv care are loc între două echipe de câte șase jucători pe un teren special amenajat și care constă în aruncarea unei mingi numai cu mâinile peste o plasă întinsă sus la mijlocul terenului. [Pron. -lei, var. volei-bal s.n. / < engl. volley-ball]. Vezi definitia »
clei2 adj. invar. 1. care nu știe absolut nimic (la o examinare). 2. foarte beat. Vezi definitia »