géniu (génii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux. Vezi definitia »

ALÚVIU s. n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium. Vezi definitia »

SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège) Vezi definitia »

RUTHERFORDIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 104, produs în mod artificial. [Pr.: radzăfórdiu – Sb.: Rf] (cf. engl. rutherfordium < n. pr. Ernest Rutherford, chimist și fizician neozeelandez; 1969) [MW] Vezi definitia »

FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium. Vezi definitia »