belșúg (belșúguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat). Vezi definitia »

CENTRIFÚG adj. Care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forță centrifugă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. [< fr. centrifuge]. Vezi definitia »

ieftenșúg, ieftenșúguri, s.n. (înv.) 1. milă, îndurare, miluire, milosârdie. 2. ieftinătate. Vezi definitia »

IMBRIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu poate fi pătruns de ploaie. (< fr. imbrifuge) Vezi definitia »

chiulúg (chilúg), chiulúguri, s.n. (înv.) măciucă (cu coadă), baltac, chilom. Vezi definitia »