haraci Vezi definitia »

BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect cu care se îndeamnă la mers animalele, alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț. ♦ Lovitură de bici. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Slav (v. sl. biči). Vezi definitia »

DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic. Vezi definitia »

cotrocí, cotrocésc, vb. IV (reg.) 1. a căuta cu de-amănuntul, a scotoci, a cotrobăi, a scormoni. 2. a adăposti. Vezi definitia »

cánci adj. – Nimic, zero, absolut deloc (Arg.). Țig. kanč (Graur 133; Vasiliu, GS, VII, 106; Juillant 160). Vezi definitia »