strépit, strépituri, s.n. (înv.) zgomot puternic produs de arme sau de copitele cailor în fugă. Vezi definitia »

NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit. Vezi definitia »

JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni. Vezi definitia »

BLEOJDÍT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoștit. – V. bleojdi². Vezi definitia »

MICROCIRCUÍT s. n. dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente, constituind o singură unitate. (< micro¹- + circuit) Vezi definitia »