Definita cuvantului coastă
coástă (coáste), s. f. – 1. Fiecare din oasele care alcătuiesc toracele. – 2. Hipocondru, deșert. – 3. Latură, parte laterală. – 4. Costișă, pantă, povîrniș. – 5. Mal, țărm. – Mr., megl. coasta, istr. costę. Lat. cǒsta (Pușcariu 389; Candrea-Dens., 383; REW 2279; DAR); cf. vegl. kuasta, it., port. costa, fr. côte, sp. cuesta. – Der. costiță, s. f. (coastă sau coastă mică; costiță, cotlet); costoală, s. f. (Trans., pantă, coastă); costină, s. f. (pantă, coastă); costiș, adj. (înclinat, povîrnit); costoi, vb. (a înconjura), formație proprie lui Alecsandri, pe baza fr. côtoyer; costiș(e), s. n. și f. (latură; povîrniș, coastă, pantă); costișeț (var. costeșeț), adj. (oblic, pieziș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coastă
ANÍTĂ s. f. inflamație a anusului. (< fr. anite) Vezi definitia »
CIFROGRÁMĂ s. f. telegramă cifrată. (< it. cifrogramma) Vezi definitia »
GLÁVIZNĂ s. f. (Înv.) Capitol. (din sl. glavizna, împrum. literar) Vezi definitia »
CIÚPĂ, ciupe, s. f. (Reg.) Albie în care se scaldă copiii mici; apa în care li se face baie. – Comp. bg. čipa. Vezi definitia »
INTERFÁȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface) Vezi definitia »