REZIDÉNȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia]. Vezi definitia »

smioárță, smioárțe, s.f. (reg.) țipar. Vezi definitia »

STATÚRĂ, staturi, s. f. Înălțime a corpului omenesc; stat³ (2). ♦ Înfățișare, conformație a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura. Vezi definitia »

liánă s.f. plantă lemnoasă agățătoare, caracteristică pădurilor tropicale. (fr. liane) Vezi definitia »

CĂCĂTRÍCĂ s. m. 1. Persoană fricoasă, lașă. 2. Persoană leneșă. (din căca) Vezi definitia »