CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreață medievală care domina un oraș. ◊ oraș (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații. (< fr. citadelle, it. cittadella) Vezi definitia »

semicúmpănă s. f., g.-d. art. semicúmpenei; pl. semicúmpene Vezi definitia »

PRIMIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care se află la prima naștere. [< fr. primipare, cf. lat. primus – prim, parere – a naște]. Vezi definitia »

PITIÁDĂ, pitiade, s. f. Interval de timp de patru ani care se scurgea între jocurile pitice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. pythiade. Vezi definitia »

ELECTRODIALÍZĂ, electrodialize, s. f. Proces de dializă produs sub acțiunea unei diferențe de potențial electric, electrozii fiind așezați de o parte și de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tăbăcirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. électrodyalise. Vezi definitia »