TUȘIÉRĂ, tușiere, s. f. Cutie de metal care conține o perniță îmbibată cu tuș, folosită la umezirca ștampilei, înainte de aplicarea ei. [Pr.: -și-e-] – Tuș + suf. -ieră. Vezi definitia »

SALMONICULTÚRĂ s.f. Cultura peștilor din familia păstrăvului. [< fr. salmoniculture]. Vezi definitia »

FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura) Vezi definitia »

ipotécă (ipotéci), s. f. – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), și apoi din fr. hypothèque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipotecă). Vezi definitia »

BIOSTIMULÍNĂ s. f. substanță produsă în țesuturile grefate, care stimulează regenerarea acestora. (< fr. biostimuline) Vezi definitia »