ȚAPÍN s. n. v. țapină. Vezi definitia »

amín interj. – (În texte religioase sau în practica bisericii creștine) Adevărat! Așa să fie! Ngr. ἀμήν, sl. aminŭ. Vezi definitia »

timín s.n. (înv.) veche monedă turcească, folosită pentru salbe așezate pe frunte. Vezi definitia »

senín (-nă), adj. – Limpede, clar. – Var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. Lat. serēnus (Pușcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rin › nin este recentă. – Der. seninare, s. f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. seninețe), s. f. (claritate), pe care Pușcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin). Vezi definitia »

UTERÍN, -Ă adj. referitor la uter. ♦ frați ĩ = frați născuți din aceeași mamă, dar având tați diferiți. (< fr. utérin) Vezi definitia »