BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. -iță. Vezi definitia »

DUPLÍCĂ s. f. (jur.) răspuns la o replică. (< fr. duplique) Vezi definitia »

țícă² s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie. Vezi definitia »

GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. Vezi definitia »

TAPÚRĂ s. f. defect al unei piese metalice dintr-o fisură care pornește de la suprafața acesteia spre interior. (< fr. tapure) Vezi definitia »