PIȘCĂTÚRĂ, pișcături, s. f. 1. Faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură. 2. înțepătură, mușcătură de insectă. ♦ Fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică. ♦ (Pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna. – Pișca + suf. -ătură. Vezi definitia »

AUTODISCIPLÍNĂ s.f. Disciplină pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. autodiscipline, it. autodisciplina]. Vezi definitia »

ANDURÁNȚĂ s.f. 1. Capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare. 2. Rezistență mecanică (a unui motor). (< fr. endurance) Vezi definitia »

gorgoáză s.f. (reg.) fruct, poamă necoaptă; broboană. Vezi definitia »

PROTOPLANÉTĂ s. f. planetă în formare. (< fr. protoplanète, engl. protoplanet) Vezi definitia »