Definita cuvantului coinac
coinác (-ce), s. n. – 1. Articulație în general. – 2. Gleznă. – 3. Zar. – 4. Sfoară de care se leagă o greutate sau o piatră, și care se folosește la pescuit sau pentru a coborî zmeul. – 5. Contragreutate. – 6. Membru viril. – 7. Flăcău, june. Tc. kainak „articulație” (Șeineanu, II, 141), cf. bg. kojnak și coi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coinac
NARCISIÁC, -Ă adj. propriu unui narcis; narcisic. (după fr. narcissique) Vezi definitia »
TÂRPÁC, târpaci, s. m. Nume dat masculilor de nisetru și de morun sau femelelor sterpe ale acestor pești. Vezi definitia »
Cozonac, rulada cu nuca sau mac Vezi definitia »
TABÁC1, tabacuri, s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak. Vezi definitia »
malác (maláci), s. m. – Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „vițel”, cf. bg. malak. Der. din gr. μαλαϰός „fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl. malŭ „mic” (Tiktin; Candrea) pare mai puțin probabilă. Vezi definitia »