falángă (fălắngi), s. f. – 1. Sul de lemn în care legau condamnații care erau bătuți la tălpi; era pedeapsa aplicată în vechime și elevilor la școală, desființată înainte de 1850. – 2. Bătaie. – Var. (înv.) falagă. Mr. falangu, megl. fálăgă. Ngr. φάλαγγας (Lokotsch 578), cf. tc. falaka (de unde var.), bg. falaga (› megl.). Este dublet de la falangă, s. f. (os de la degete), din gr. φάλαγξ, prin intermediul lat. phalanga, fr. phalange, și al lui parîngă. – Der. falanster, s. n., din fr. phalanstère; falansterian, adj. Vezi definitia »

CRÓSNĂ, crosne, s. f. Sarcină (de lemne sau vreascuri) pe care o poartă cineva în spinare. ♦ Mulțime de obiecte așezate în ordine. [Var.: cróșnă s. f.] – Din bg. krošnja. Vezi definitia »

cocină, cocini s. f. 1. garsonieră. 2. cameră închiriată cu ora amanților. 3. încăpere murdară. Vezi definitia »

CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe și cu fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus) – Et. nec. Vezi definitia »

FRANCEÍNĂ s. f. colorant cu mare stabilitate la lumină, cu care se vopsește mătasea în diferite nuanțe de roșu. (< fr. francéine) Vezi definitia »