Definita cuvantului falangă
falángă (fălắngi), s. f. – 1. Sul de lemn în care legau condamnații care erau bătuți la tălpi; era pedeapsa aplicată în vechime și elevilor la școală, desființată înainte de 1850. – 2. Bătaie. – Var. (înv.) falagă. Mr. falangu, megl. fálăgă. Ngr. φάλαγγας (Lokotsch 578), cf. tc. falaka (de unde var.), bg. falaga (› megl.). Este dublet de la falangă, s. f. (os de la degete), din gr. φάλαγξ, prin intermediul lat. phalanga, fr. phalange, și al lui parîngă. – Der. falanster, s. n., din fr. phalanstère; falansterian, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu falangă
ZAHARÁZĂ, zaharaze, s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. saccharase. Vezi definitia »
a trece pe patină expr. (deț.) a lustrui. Vezi definitia »
TEREBENTÍNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros caracteristic, care se extrage prin distilarea rășinii coniferelor, fiind întrebuințat în industrie și medicină. [Var. terbentină, terpentină s.f., terpentin s.n. / cf. fr. térébenthine, germ. Terpentin]. Vezi definitia »
GARNITÚRĂ s.f. 1. Accesoriu care servește la împodobirea sau la completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. Adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesă cu care se etanșează două elemente prin care circulă un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemănătoare care formează un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de același gen, folosite într-un atelier, într-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. [< fr. garniture]. Vezi definitia »
LITIÁZĂ, litiaze, s. f. Boală caracterizată prin formarea patologică de nisip sau de calculi în anumite organe sau în canalele excretoare; calculoză. Litiază biliară. Litiază renală. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. lithiase. Vezi definitia »