brústure (brústuri), s. m. – 1. Plantă, lipan (Lappa). – 2. Varietate de năsturel, Veronica Beccabunga. – 3. Lumînărică, Petasites officinalis. – Var. brustur, brustan, brostan, brusc(ăl)an. Mr. bruștură. Sl. broštĭ (T. Papahagi, Etimologii, București, 1940), cu sing. reconstruit pe baza pl. brusturi, ca ciucure, fagure etc. REW 1097 indică, însă cu rezerve, etimonul incert lat. ūstŭlāre. După Gamillscheg, Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *brustilô „mătase” (› germ. Borste, fr. bosse), ipoteză încă și mai incertă. Este posibil să aibă vreo legătură cu comel. bruskandol „hamei”, caz în care ar putea fi un cuvînt alpin. Vezi definitia »

RACEMIZÁRE s. f. transformare a unei substanțe optic active în racemic. (după fr. racémisation) Vezi definitia »

PERSECUTÁRE, persecutări, s. f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție. – V. persecuta. Vezi definitia »

CEDÁRE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei. – V. ceda. Vezi definitia »

ELOXÁRE s. f. procedeu electrochimic de tratare a aluminiului în vederea protejării lui contra oxidării; eloxaj. (< eloxa) Vezi definitia »