Definita cuvantului colecționar
colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu colecționar
SCAPULÁR, -Ă adj. Referitor la umăr, al umărului; umeral. ◊ Centură scapulară = claviculele și omoplații. // s.m. Bucată de stofă purtată de unii călugări pe umăr. [Cf. fr. scapulaire]. Vezi definitia »
palamár (-re), s. n. – Cablu, funie. – Var. (Munt.) pălimar, pălămar. Mr. pălămar. Cat. palomer › it. palamaro, palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (Șeineanu, ZRPh., XXX, 311; Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer, Gr., 106), cf. tc., alb., sb., cr., bg. palamar. – Cf. parîmă. Vezi definitia »
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar. Vezi definitia »
BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. – Bostan + suf. -ar. Vezi definitia »
ARȚÁR, arțari, s. m. Arbore cu lemnul alb și tare, rezistent, cu frunze opuse și fructe aripate, înrudit cu paltinul (Acer platanoides). – Et. nec. Vezi definitia »