FÚRIE, furii, s. f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. și: furíe] – Din fr. furie, lat. furia. Vezi definitia »

MAMELUCĂRÍE s. f. (Rar) Purtare, atitudine de mameluc (2). – Mameluc + suf. -ărie. Vezi definitia »

PERIPNEUMONÍE s.f. (Med.) Pneumonie conjugată cu pleurezie; (p. restr.) pneumonie. [< fr. péripneumonie]. Vezi definitia »

FOTOCOMPOZÍȚIE s.f. Compoziție fotografică. [< fr. photocompozition]. Vezi definitia »

TEOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie) Vezi definitia »