MINUȚIÚNE s.f. v. minuție. Vezi definitia »

OBTENȚIÚNE s.f. (Liv.) Obținere. [Pron. -ți-u-, var. obtenție s.f. / < lat. obtentio, cf. fr. obtention]. Vezi definitia »

DIGRESIÚNE s. f. 1. abatere de la subiectul tratat pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru ca expunerea să fie mai variată; divagație, excurs. 2. elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. (< fr. digresion, lat. digressio) Vezi definitia »

INTUIȚIÚNE s.f. v. intuiție. Vezi definitia »

INTERPELAȚIÚNE s.f. v. interpelație. Vezi definitia »