HABITÚDINE, habitudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude. Vezi definitia »

FULGURAȚIÚNE s.f. v. fulgurație. Vezi definitia »

SFIICIÚNE, sfiiciuni, s. f. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune. Vezi definitia »

PROPÚNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare. 2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva. 3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-și fixa un țel. [P.i. propún, conj. -pună. / După lat. proponere, fr. proposer]. Vezi definitia »

HABITÚDINE s. f. obișnuință; deprindere, obicei. ◊ mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup. (< fr. habitude, lat. habitudo) Vezi definitia »