FONOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante; fonetică funcțională. ♦ (Înv.) Fonetică. – Din fr. phonologie. Vezi definitia »

CIRTOMETRÍE s. f. măsurare a perimetrului toracic. (< fr. cyrtométrie) Vezi definitia »

INSATISFÁCȚIE s. f. nemulțumire, neplăcere. (< fr. insatisfaction, lat. insatisfactio) Vezi definitia »

VAGOTOMÍE s.f. Secționare chirurgicală a nervului vag practicată în tratamentul ulcerului. [Gen. -iei. / < fr. vagotomie]. Vezi definitia »

ALALÍE s. f. imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; logoplegie. (< fr. alalie) Vezi definitia »