CARIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Mod de înmulțire a celulelor vii caracterizat prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; mitoză. [Pron. -ri-o-, var. cariocineză s.f. / < fr. caryocinèse, cf. gr. karyon – nucleu, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

STRICNÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică și întrebuințat în medicină ca tonic cardiac și respirator. [< fr. strychnine, cf. gr. strycnos – nucă vomică]. Vezi definitia »

BÁTCĂ³, batce, s. f. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). – Ucr. babka. Vezi definitia »

DINAFÁRĂ adv. (În loc. adv.) Pe dinafară = pe de rost, reproducând (întocmai) din memorie. – De⁴ + în afară. Vezi definitia »

HIPERRETICULOCITÓZĂ s. f. creștere a numărului reticulocitelor în sânge. (< fr. hyperréticulocytose) Vezi definitia »