BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia). Vezi definitia »

PASTÍCĂ s. f. (mar.) macara având una din fețe rabatabile sau prevăzute cu o deschizătură prin care se introduce parâma pe scripete. (< it. pastecca) Vezi definitia »

BURTIÉRĂ, burtiere, s. f. Corset care strânge burta și șoldurile. [Pr.: -ti-e-] – Din burtă + suf. -ieră. Vezi definitia »

INTERFEROGRÁMĂ s. f. clișeu fotografic cu ajutorul interferometrului. (< fr. interférogramme) Vezi definitia »

DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. – -eală. Vezi definitia »