OXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus nestabil prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. (< fr. oxyhémoglobine) Vezi definitia »

ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”. Vezi definitia »

SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina. Vezi definitia »

metafíză s.f. Parte a unui os lung, între diafiză și epifiză. (< fr. métaphyse) Vezi definitia »

ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură. Vezi definitia »