górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier). Vezi definitia »

STEREODINÁMIC, -Ă, stereodinamici, -ce, s. f., adj. (Fiz.; rar) 1. S. f. Dinamica solidelor. 2. Adj. De stereodinamică (1). [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréodynamique. Vezi definitia »

FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. Vezi definitia »

CÚPRIC, -Ă adj. care conține o sare de cupru. (< fr. cuprique) Vezi definitia »

ORGANOLÉPTIC, -Ă adj. Care se bazează pe simțuri. // s.n. Substanță care are afinitate deosebită pentru un anumit organ. [< fr. organoleptique]. Vezi definitia »