VOCALÍSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme. Vezi definitia »

SIMPLÍSM s.n. Mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. [Cf. fr. simplisme]. Vezi definitia »

MONOLINGUÍSM s.n. v. monolingvism. Vezi definitia »

HIDROTROPÍSM s.n. Tendință de îndreptare a unei plante spre locurile cele mai umede ale unui sol, unde se poate dezvolta în condiții optime. [< fr. hydrotropisme, cf. gr. hydor – apă, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »

PEDAGOGÍSM s. n. (Rar) Manie pedagogică, exagerare în folosirea metodelor pedagogice. – Din fr. pédagogisme. Vezi definitia »