Definita cuvantului supletiv
SUPLETÍV, -Ă adj. (Despre forme gramaticale) Care completează schema flexionară a unui cuvânt. [< fr. supplétif, cf. lat. suppletus].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu supletiv
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif. Vezi definitia »
PROROGATÍV, Ă adj. Care prorogă. [< fr. prorogatif]. Vezi definitia »
COMUTATÍV, -Ă adj. Care prezintă comutativitate. [< fr. commutatif]. Vezi definitia »
ANTIVOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care atenuează sau oprește starea sau senzația de vomă; antiemetic. [Cf. fr. anti-vomitif]. Vezi definitia »
NAÍV, -Ă, naivi, -e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial și substantivat) 1. Lipsit de experiență și de prefăcătorie, simplu, natural, credul și sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (Peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată, denotă naivitate (2), lipsă de judecată matură. ♦ Adj., s. m. (Pictor) care face parte dintr-o grupare ce ignoră intenționat perspectiva, anatomia artistică, legile proporțiilor și ale compoziției, inspirându-se adesea din pictura populară. – Din fr. naïf. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z