Definita cuvantului condică
cóndică (cóndici), s. f. – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (Înv.) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. Ngr. ϰώντιϰας, var. de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s. m. (conțopist; arhivar); condicuță, s. f. (carnet).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu condică
PALAFÍTĂ s.f. Locuință lacustră susținută pe pari; construcție făcută pe un teren nestabil, întărit cu pari. [< it. palafitta, fr. palafitte]. Vezi definitia »
píncă s.f. (reg.) vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie sau soc, fără găuri; trișcă. Vezi definitia »
ANTIBIOGRÁMĂ s. f. analiză a sângelui prin care se verifică sensibilitatea unui microb la un anumit antibiotic. (< fr. antibiogramme) Vezi definitia »
ABSIDIÓLĂ s.f. Absidă mică în hemiciclu, care flanchează absida principală. [Pron. -di-o-. / < fr. absidiole]. Vezi definitia »
păcuínă (păcuíni), s. f. – Oaie cu lapte. Lat. pecuῑna (Candrea), sau, după Pușcariu 1236; Candrea-Dens., 1301 și REW 6327, din lat. *pecorina. În Banat, Trans. și Maram. Vezi definitia »