Definita cuvantului condică
cóndică (cóndici), s. f. – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (Înv.) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. Ngr. ϰώντιϰας, var. de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s. m. (conțopist; arhivar); condicuță, s. f. (carnet).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu condică
BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză sau de mătase, întrebuințată pentru șters nasul sau fața. – Fr. batiste. Vezi definitia »
PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese. Vezi definitia »
PLOMBAGÍNĂ s. f. Grafit. ♦ Hârtie acoperită cu grafit, folosită pentru multiplicarea textelor la mașina de scris; indigo. – Din fr. plombagine. Vezi definitia »
supracomándă, supracoménzi, s.f. (înv.) comandă supremă (în armată). Vezi definitia »
VRĂBIOÁRĂ, vrăbioare, s. f. 1. Vrăbiuță. 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioară. Vezi definitia »