TITULÁR, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care îndeplinește permanent și exclusiv o funcție (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucură de un drept juridic. 2. (Fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. [Cf. fr. titulaire]. Vezi definitia »

AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător. ◊ Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse. ♦ (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [Pr.: a-u-xi-li-ar] – Fr. auxiliaire (lat. lit. auxiliaris). Vezi definitia »

FOLICULÁR, -Ă, foliculari, -e, adj. Privitor la foliculi, care este în legătură cu foliculii. ◊ Hormon folicular = foliculină. – Din fr. folliculaire. Vezi definitia »

PĂLĂMÁR¹, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar. Vezi definitia »

PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. Vezi definitia »