REZISTÉNT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // s.m. și f. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente]. Vezi definitia »

MINIPARLAMÉNT s. n. (ir.) organism politic restrâns. (< fr. mini-parlament) Vezi definitia »

NEPOLUÁNT, -Ă adj. care nu este poluant. (după fr. non-polluant) Vezi definitia »

IRITÁNT, -Ă adj. care irită, supără; enervant. (< fr. irritant) Vezi definitia »

CLASAMÉNT s. n. ordine a reușitei concurenților într-o competiție (sportivă). (< fr. classement) Vezi definitia »