VÉRGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Înv.) Virgin; neprihănit. – Din vergură. Vezi definitia »

căzut în cur / în fund după (cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva) Vezi definitia »

BONJÚR¹ interj. (Franțuzism) Bună ziua! – Fr. bonjour. Vezi definitia »

BRANHIOZÁUR s. m. mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. (< fr. branchiosaurus) Vezi definitia »

IMPRIMÁTUR s. n. 1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. 2. autorizație indicând „bunul de tipar” pe o corectură. (< lat., fr. imprimatur) Vezi definitia »