GLOSEMÁTICĂ s. f. ramură a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semanticii teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. (< fr. glossématique, engl. glossematics) Vezi definitia »

pichiriseálă, pichiriséli, s.f. (reg.) vorbire rapidă, neînțeleasă, amestecată cu cuvinte necunoscute ascultătorilor; pichirisit. Vezi definitia »

HEMODINÁMICĂ s. f. 1. Circulație a sângelui în aparatul vascular. 2. Capitol al fiziologiei care studiază circulația sângelui în organism. – Din fr. hémodynamique. Vezi definitia »

ȘTERGHÍNĂ, șterghine, s. f. (Reg.) Cuvertură de pat, țol. Vezi definitia »

TITULATÚRĂ s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur) Vezi definitia »