Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
DRESÚRĂ s. f. dresaj. (< germ. Dressur) Vezi definitia »
NUCLEOSINTÉZĂ, nucleosinteze, s. f. (Astron.) Formare a nucleelor de elemente chimice în urma reacțiilor termonucleare din stadiile inițiale ale expansiunii universului sau din interiorul stelelor. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucléosynthèse. Vezi definitia »
VERMÍNĂ s. f. (Livr.; cu sens colectiv) Insecte parazite (purici, păduchi etc.) ♦ Fig. Indivizi de la periferia societății. – Din fr. vermine. Vezi definitia »
BABÍNĂ s. f. partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. (<fr. babine) Vezi definitia »
PICTOGRÁMĂ, pictograme, s. f. Desen sau șir de desene simbolice, sugestive, prin care sunt redate obiectele și ideile în unele sisteme primitive de scriere. – Din fr. pictogramme. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z