ștáipighel s.n. (reg.) scară la șa. Vezi definitia »

hel (héli), s. m. – (Munt., Trans.) Țipar. – Mr. uhele. Ngr. χέλι, din gr. ἐγχέλυς (DAR). Vezi definitia »

CUVINȚÉL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvânt. – Cuvânt + suf. -el. Vezi definitia »

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. Vezi definitia »

a înghiți calomel expr. a fi mahmur / indispus. Vezi definitia »