gomón s.n. (înv.) adunare, sfat. Vezi definitia »

ODEÓN s.n. 1. Teatru destinat în special reprezentațiilor muzicale, la greci și la romani. 2. Denumire dată unor teatre moderne. [< fr. odéon]. Vezi definitia »

BYRON [báirən], George Gordon, lord (1788-1824), poet romantic englez. Temperament liric, violent și excentric, natură solitară, a avut o existență aventuroasă. Creator al eroului romantic (denumit ulterior byronian), sumbru și impetuos, dominat de pasiuni tumultoase și mai ales de sentimentul exacerbat al eului, a lăsat o operă animată de o rară vervă satirică („Pelerinajul lui Childe Harold”, „Don Juan”, „Manfred”) care a exercitat o puternică influență asupra romantismului european. În conflict cu societatea engleză a epocii, B. s-a exilat pe continent. După ce a sprijinit mișcarea carbonarilor italieni, a luat parte la Războiul pentru independență a poporului grec și a murit la Missolonghi. Vezi definitia »

CAMPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir. 2. Cel care câștigă primul loc într-un campionat; (p. ext.) țară a cărei echipă sau concurent a cucerit locul întâi într-o întrecere sportivă internațională. 3. (Fig.) Luptător, apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. [Pron. -pi-on. / < it. campione, cf. fr. champion]. Vezi definitia »

TON², tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. 3. (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere. – Din fr. ton, lat. tonus. Vezi definitia »