HEMATURÍE s.f. Prezența sângelui în urină datorită unei hemoragii a mucoasei căilor urinare. [Gen. -iei. / < fr. hématurie, cf. gr. haima – sânge, ouron – urină]. Vezi definitia »

TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire) Vezi definitia »

CISTECTOMÍE, cistectomii, s. f. (Med.) Extirpare totală sau parțială a vezicii urinare. – Din fr. cystectomie. Vezi definitia »

MICROPALEONTOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază microfosilele. [Pr.: -le-on-] – Din fr. micropaléontologie. Vezi definitia »

CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication. Vezi definitia »