ARĂTÁ, arắt, vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ◊ Expr. (Refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. Tranz. A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. ◊ Expr. A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc. A arăta (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale. ♦ A indica o măsură, o direcție etc. ♦ A indica ora, minutele și secundele. 3. Tranz. A da o explicație, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). ◊ Expr. (Fam.) Îți arăt eu ție! se spune pentru a amenința pe cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranz. A da dovadă de...; a dovedi. ♦ Intranz. A părea (după înfățișare); a avea o anumită înfățișare. ◊ Refl. unipers. Se arată a fi vreme bună. 5. Refl. A apărea, a se ivi (pe neașteptate). – Lat. *arrectare. Vezi definitia »

RENTÁ vb. I. intr. A produce câștiguri; a aduce venit. ♦ (Fam.) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < fr. renter]. Vezi definitia »

LUFTÁ vb. I. intr. (Sport) A lovi cu piciorul în gol; a comite un luft (2). [Cf. germ. Luft – aer]. Vezi definitia »

AFECTÁ vb. I. tr. I. A destina (ceva) unui scop determinat. II. 1. A îndurera, a întrista (pe cineva). 2. A simula ceva; a se preface. ♦ intr. (Peior.) A-și da aere, a se sclifosi. 3. A prejudicia. [P.i. 3,6 -tează, conj. -teze. / cf. fr. affecter, it. affetare, lat. affectare]. Vezi definitia »

DECONTÁ, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter. Vezi definitia »