DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale]. Vezi definitia »

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. – Înfășura + suf. -ătură. Vezi definitia »

marátră s.f. (înv.) mamă vitregă, mașteră. Vezi definitia »

posoácă s. f. – Puroi. Sl., cf. pol. posoka (Tiktin; Scriban). Sec. XVII, azi în Trans. și Olt. Vezi definitia »

VÍLĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa) Vezi definitia »