TRIFÁZIC, -Ă adj. trifazat. (< fr. triphasique) Vezi definitia »

GENÉRIC, -Ă adj. Aparținând unei categorii, unui gen. ♦ (P. ext.) Care cuprinde cazurile asemănătoare. // s.n. Parte a unui film care prezintă numele actorilor și al realizatorilor. [< fr. générique]. Vezi definitia »

FTIZIOLOGIC, -Ă, ftiziologici, -ce, adj. De ftiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologique. Vezi definitia »

ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos) Vezi definitia »

vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie). Vezi definitia »